Am smuls cu dinţii şi ultimile secunde din amintirile cu tine.
Am decis să păşesc peste linia trasată de sufletul tău, să iau aer adânc în piept şi să iţi spun ceea ce mă apasă de luni...
Am aşteptat reacţia ta şi în schimb am primit doar o privire dură, pe care odată de mult credeam că o cunosc...
M-am înşelat.
Atunci a fost momentul în care am realizat că am facut cea mai mare greşeală. Îmi deschisesem sufletul în faţa ta când tu de fapt te ascundeai în spatele unei măşti grele de minciuni.
M-am întors în spatele liniei trasate şi mi-am îndreptat paşii către uşa din faţă.
Am ieşit pe ea la fel de senin cum am intrat. Cu sufletul împăcat şi cu gândurile în altă parte.
Mă simţeam liber asemenea vântului ce îmi mângâia părul...
Tot ce a mai rămas din tine a fost scrumul secundelor arse.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu