Privirea ta mă încălzeşte , fizic … Casa-mi este însă de piatră ... un cub de gheaţă … Îl port mereu pentru că este al meu … Mă port mereu , pentru că asta m-ai făcut TU: un cub de gheaţă ce se poate sfârşi o data cu apariţia soarelui, o data cu apariţia TA … Pentru că Tu eşti Soarele meu şi pentru asta nu te voi putea avea niciodată … Dacă te-aş avea lângă mine ar însemna că EU ar trebui să dispar … Şi atunci , dacă EU m-aş topi cum aş mai putea să te simt , cum am putea fi din nou împreună ?
Chiar vrei să mă urmăreşti aşa la infinit? Vreau să te ating dar sunt silit să fug de tine pentru a te putea avea ….
Nu voi putea intra niciodată în casa ta …
Sunt un cub de gheaţă uitat în mijlocul deşertului sufletului tău … Tropicitatea lacrimilor tale îmi taie orice rază de speranţă … şi mă lasă pustiit şi gol … o putreziciune într-un lan de maci … Şi astfel , înconjurat de un roşu sângeriu , îmi plec capul înaintea TA …
TU mă colorezi şi tot TU mă faci uitare …
Mă ridici din nisip , din ochii mei şiroind toată dragostea mea şi mă împrăştii asemeni unui roi de fluturi spulberat de o ultimă boare de vară târzie într-un octombrie mohorât …
Mă cuibăresc în urechea TA şi îţi şoptesc cuvinte nedesluşite până acum de
TE petrec zi de zi , de cum apune Soarele şi până răsare Luna … Roşul puternic cândva devine acum un violet ce îmi ia ochii … Nu mai văd … Din nou , te pot simţi , ştiu că eşti lângă mine dar mâinile-mi sunt legate de furia ce zvâcneşte din casa TA.
În mijlocul unui câmp de maci , în genunchi, în faţa unui tei , mă (TE) rog … Plâng, dar nicio lacrimă nu îmi udă obrajii … Deschid ochii şi TE găsesc pe tine , stând pe unica creangă a teiului … Nu mă priveşti pentru că de fapt nu mă vezi … Privirea-ţi rece trece prin mine , sfidând orice lege , strivind orizonturile albăstrui-violete ale privirii mele … se izbeşte însă puternic de pereţii sufletului meu … Sunt reci … Tresari şi nu ştii ce se întâmplă … Auzi o şoaptă ca un cânt de greiere … Eşti dezorientată … Închizi ochii şi te laşi îmbătată de parfumul florilor de tei … Curând te-ai pierdut asemeni unui nor palid de vară pe cerul violet de octombrie , oglindit în roşul sângeriu al macilor …
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu