Când ai privit ultima oară-n jurul tău?
Când ai văzut ultima oară
un zâmbet curat?
Şi unde ai mers
ca să te bucuri cu adevărat
De glasul tău, de glasul meu?
Când ai simţit că realitatea e imaginară
Iar sufletul aşteaptă, din ce în ce mai obosit
Un strop de fericire, un strop neprihanit
O rază de speranţă-n cuget să răsară…
Privim la ei, privim la noi, la toţi
Şi credem că-i adevărat tot ce-am văzut
Aceste creaturi nostalgice de lut
Si să cunoşti mai mult de-atât … mai poţi?
Cînd ai privit cu-adevărat ultima oară-n jurul tau?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu