Sunt.

-Tu…cine eşti?
-Eu…Sunt…
Găndurile mele:

“Sunt visul tău neîmplinit.Sunt lumina ce te apără de întuneric.Sunt umbra ta şi te urmez pretutindeni.Sunt ploaia liniştită de vară.Sunt însăşi norocul tău.Sunt cea mai bună prietenă a ta,chiar dacă tu nu ştii.Sunt primul fulg de nea ce te-a atins.Sunt o parte din gândurile tale încă neclare pentru tine.Sunt…şi vreau să fiu cuvântul “iubire” în viziunea ta.”

-Tu eşti…

-Eu sunt cine vrei tu să fiu.

Gândurile lui:

“Eşti a mea inimă.Eşti al meu gând.Eşti marea misterioasă,plină de surprize.Eşti sentimentul numit “iubire”.Eşti fiinţa pentru care mi-aş dori să exist eu însumi.Eşti perfectă în gândurile mele maniace.Eşti obsesia pentru care eu am ajuns să vreau să dorm,privindu-ţi astfel chipul zi şi noapte..”

-Dar eu…eu sunt cel care sper să fiu în ale tale gânduri?

Şi a plecat, şi l-a lăsat cu ale lui întrebări.Şi într-o frază…”Sunt misterul ce îi va bântui gândurile mereu”!