O viziune a sentimentelor

Iubesc tăcerea vie ascunsă-n ochii tăi,

Privirea lor târzie ce scapătă văpăi.

Iubesc al nopţii murmur ascuns în gândul tău,

Un strop de bunătate într-un haotic rău.

Iubesc a ta greşeală, urmată de iertare,

Ca un copil urmez a dragostei chemare.

Iubesc o-mbrăţişare a clipelor de dor,

Ce aripile-mi taie şi nu mai pot să zbor…

Iubesc fără-nţeles o cruntă depărtare

Ce spintecă iluzi şi-aduce-ncet uitare.

Iubesc sărutul tău născut firav din ploi

Aroma unor buze atât de dulci şi moi.

Iubesc acele gânduri de care nu grăieşti

Şi te întreb în glumă :

‘ Tu oare mă iubeşti? ‘

De-ar fii să îmi dai vreodată răspunsuri ce mă dor

A lacrimilor urme, mereu am să le-ador

Din tot ce-nseamnă NOI, trecutu-l răscolesc

Şi iar te întrebi uimit :

‘ Eu oare te iubesc? ‘

Iubesc fără măsură aceleaşi întrebări,

Ce nu-şi găsesc răspuns în cele patru zări

Prin sufletul tău cald, eu veşnic rătăcesc

Şi astfel înţelegi cât de mult eu Te Iubesc!